Sesiunile.

 

mită

 

 

In aceatsa perioada in aerul campusurilor universitare pluteste un singur cuvant :SESIILE!

Sesiile!Studentii rostesc acest cuvant cu groaza si temere in glas.Sesiile!Profesorii surad la auzul acestui cuvant si isi imagineaza multimea de bani ca in desenul animat Scrutch Mac Dac.

La inceputul anului universitar totul e bine si frumos, toti bucurosi si plini de viata,cu sperante noi.Care si la ce spera.Depinde.Insa cu cat inaintam mai mult catre al doilea semestru de invatamant, cu atat vedem din ce in ce mai multe fete triste iar in registru  doar note negative.Spre perioada cand incep sesiile profesorii inceteaza sa mai tranteasca doi cu nemiluita si incep sa apara ici colo cate un patru,cinci.Si cincii astia nu apar la oricine.Doar cei despre care se zvoneste ca chipurile ar avea “sponsori buni” au posibilitatea sa inhate cate un patru sau cinci,chiar si daca manifesta aptitudini superioare celorlalti colegi.

Ma intrebam de ce anume cinci ca la toti ceilalti, cand spre diferenta de unii as fi putut ajunge macar la un sapte.Pai deaceea ca patru si cinci e mai usor de transformat pe urma in opt si respectiv noua.

Mai ales ca am auzit de ceva vreme incoace ca studentii vorbesc deschis cui,la ce ora,cat costa si cine strange banii.Atata organizare nu a existat cred nici intr-o zi a anului de invatamant ca inainte de sesii.Fiecare student isi cauta ingrijorat de drumul sau si intreaga universitate prinde din nou la viata.

Iarasi sperante noi,fete zambarete,vise…

Asa si o sa ramanem sa visam – la o viata mai buna,la Europa,la o tara fara comunisti lua-i-ar dracul sa-i ia cu tot cu semintie.